Oul este un produs cu un continut ridicat de energie, fiind bogat în proteine, albumine, bioregulatori, minerale (calciu şi fier), vitaminele A, B1, B2, D, E, vitamina Bs şi acid pantotenic. De asemenea, conţine vitamina K , vitamina Bx, acid folic şi vitamina Bl2, însă este sărac în vitamina PP şi lipsit de vitamina C.

Este alcătuit din albuş, constituit din ovalbumina dispersată într-o mare cantitate de apă (87%), şi gălbenuş, o emulsie concentrată de grăsimi (32—36%), care conţine multe proteine (5—18%).

Albuşul nu conţine grăsimi şi colesterol, însă proteinele din acesta au o mare valoare biologică şi deţin toţi aminoacizii esenţiali necesari organismului – şi în special cantităţi crescute de tirozină, triptofan şi lizină.

Gălbenuşul este extrem de bogat în vitamine. Cu excepţia vitaminei B2 care este aproape egal distribuită în masa oului, toate celelalte sunt concentrate în gălbenuş. Principala proteină a gălbenuşului este ovovitelina.

Oul reprezintă o sursă importantă de elemente minerale. El este bogat în fosfor (200—250 mg%), în fier (3—5 mg%) şi contribuie la acoperirea nevoii de calciu cu circa 30 mg pentru un ou (60 mg%). Marea majoritate a acestor elemente se găsesc în gălbenuş, care procentual conţine de 20—30 de ori mai mult calciu, fier şi fosfor decât albuşul, notează reteteaz.net.

Gălbenuşul constituie o sursă de grăsimi, reprezentate prin gliceride (63%), fosfolipide (33%) şi colesterol. Oul este alimentul cel mai bogat în lecitine şi cefaline, cu efecte tonifiante pentru activitatea nervoasă superioară şi cu rol important în metabolismul grăsimilor. Conţinutul oului în lecitine (9—10 g%) este aproape de patru ori mai mare decât al creierului (2,5 g%). Prin bogăţia lui în fosfolipide, gălbenuşul conţine multă colină (1,7 g% sau circa 0,35 g pentru o bucată).

Oul furnizează proteine cu mare valoare nutritivă. Testate la un loc, proteinele din ou (ovalbumina din albuş şi ovovitelina din gălbenuş) au cel mai echilibrat conţinut în aminoacizi, ceea ce a făcut ca ele să fie luate ca termen de referinţă în aprecierea valorii nutritive a celorlalte proteine. Testate separat, ovovitelina are mai mare valoare biologică decât ovalbumina, deşi cantitatea de tioaininoacizi din ultima este aproape de două ori mai mare decât în prima. Ele se intersuplimentează remarcabil, făcând ca valoarea proteinelor totale din ou să fie mai înaltă decât a fiecăreia în parte şi să ocupe primul loc în ierarhia valorii biologice a proteinelor.