Din punctul de vedere al fitoterapiei, siropurile extracte lichide (infuzie, decoct, macerat, suc natural obţinut prin stoarcere), cu un conţinut crescut de zahăr şi se administrează intern în cantităţi mici.

Rolul zahărului din sirop este acela de a elimina gusturile neplăcute (astringente, amare etc) şi de a conserva substanţele dizolvate.

Siropurile mai pot fi definite şi ca soluţii concentrate de zahăr, având în compoziţie sunbstanţe active medicamentoase sau aromatizate.

Ele pot fi clasificate în funcţie de:

  • modul de preparare: siropuri la cald şi siropuri la rece.
  • scopul utilizării: siropuri alimentare, oficinale şi dietetice.
  • după compoziţie: siropuri din plante; concentrate sintetice sau semisintetice; concentrate mixte (amestecul precedentelor).

Siropurile naturale prezintă valoare alimentară sau terapeutică.