Frică, durere şi apoi un fenomen misterios prin care creierul prinde viaţă chiar înaintea de clipa morţii, sunt, potrivit chimiştilor, trăirile pe care le încearcă omul înainte de a trece în lumea de dincolo, relatează The Independent.

Oamenii de ştiinţă au explorat multe dintre lucrurile care se întâmplă cu corpul şi mintea muribunzilor şi, deşi moartea rămâne un mister, această experienţă poate fi înţeleasă prin diferite reacţii chimice ce se produc în creier.

Potrivit celor de la American Chemical Society experienţa celor care urmăresc un film de groază este similară cu cea de a fi efectiv acolo, cu diferenţa că, în realitate, trăirile ar fi probabil mai intense. Adrenalina şi frica se activează în acelaşi fel în ambele cazuri.

Frica. Senzaţia de frică determină oamenii să reacţioneze sau să fugă. Este un mod de alertare a minţii şi a corpului că există un pericol, dar este şi un un proces chimic care permite organismului să ia măsuri ca să se pună în siguranţă. Informaţiile senzoriale sunt trimise prin sistemul nervos central şi în talamus, care funcţionează ca o centrală. Apoi sunt transmise în alte părţi din creier. Acest tip de informaţii fac iniţial o persoană să se sperie şi apoi se treacă la faza la care aceasta este gata să reacţioneze. Urmează ulterior decizia de a se lupta sau de a fuge şi răspunsul este declanşat. Astfel, adrenalina este pompată în organism şi în fluxul de sânge se trimite glucoza. De asemenea, au loc şi alte procese chimice pentru a se menţine procesul activ.

Ţipetele. Ţipătul provine dintr-o altă parte a creierului care ţine de limbă şi care deserveşte o funcţie diferită. Ţipetele sunt aproape instinctuale. Şi atunci când acestea sunt auzite, se declanşează un răspuns asemănător – încurajarea altor persoane să reacţioneze şi eventual să te ajute să scapi. 

Durerea. Când sunteţi răniţi, neuronii numiţi nociceptori trimit mesaje la creier, iar acestea sunt colectate de thalamus, care, la rândul său, încearcă să determine creierul să facă tot ce poate pentru a opri ca o altă rănire să aibă loc.

Moartea. Chiar şi după moartea clinică, o vreme creierul mai rămâne activ. Potrivit unor studii recente, creierul pare să fie cuprins de un val de activitate finală – fenomen asociat în mod normal cu starea de conştienţă. Creşterea activităţii ar putea fi responsabilă pentru experienţele din apropierea morţii. Oamenii de ştiinţă nu ştiu încă ce se întâmplă în această etapă sau ceea ce semnifică. În cele din urmă intervine moartea biologică.