Ciuperca piciorului debutează cu mâncărimi sau iritaţii ale pielii. Boala se poate agrava, pot apărea fisuri sau crăpături ale pielii care pot duce la infecţii bacteriene, mult mai grave.

Micoza piciorului este foarte contagioasă, se poate extinde în alte părţi ale corpului sau la unghii şi are un risc mare de recidivă, de aceea prevenirea și igiena sunt foarte importate în combaterea acestei afecțiuni.

 

Fiind vorba de un agent patogen extrem de rezistent, medicul este în măsură să prescrie tratamentele, însă şi tradiţia naturistă are soluţiile ei, care adesea dau rezultate, fără a avea contraindicaţii.

Iată câteva exemple în acest sens:

Acid boric. Seara, după spălarea piciorului, se aplică praf de acid boric pe pielea umedă şi se încalţă o şosetă compactă, care rămâne pe picior peste noapte.

Bicarbonat de sodiu. Extrem de util pentru vindecarea ciupercilor la picior, bicarbonatul de sodiu se diluează cu apă şi se aplică pe locul afectat timp de 15-20 minute, după care se clăteşte cu apă caldă, fără a se şterge. După ce s-a uscat, piciorul se pudrează cu talc. Bicarbonatul de sodiu îndepărtează mirosul neplăcut şi este un regulator al pH-ului.

Oțet de mere. Având proprietăţi antifungice, antibacteriene şi antivirale, acest oţet are o aciditate ușoară și împiedică răspândirea ciupercilor, ucigând totodată bacteria. Se amestecă părți egale de oțet de mere și apă şi se țin degetele înmuiate în soluție timp de 30 de minute, după care se lasă piciorul să se usuce. Tratamentul trebuie repetat zilnic, timp de câteva săptămâni. Soluţia calmează iritaţia şi mâncărimile şi ajută la eliminarea mirosului neplăcut.

Usturoi. Antibiotic natural, antimicotic şi antiparazitar, usturoiul este folosit cu succes în tratarea acestei afecţiuni. Se formează o pastă de usturoi, care se amestecă cu ulei de măsline şi se aplică pe zona afectată. Se acoperă apoi piciorul cu un ciorap curat.

În vederea tratării ciupercii piciorului, evită substanţele abrazive, inflamabile, cu potenţial ridicat de toxicitate sau care riscă să irite pielea, deoarece, în acest caz nu vei face altceva decât să creezi un mediu propice pentru dezvoltarea în continuare a ciupercii.