Originar din Asia, dafinul (Laurus nobilis) este  un arbust cu frunze mereu verzi şi atinge 15-20 metri înălţime. Florile masculine şi cele feminine cresc pe copaci separaţi.

În antichitate, frunzele de laur erau considerate simboluri ale victoriei, fiind oferite sub formă de cunună pentru învingători. În prezent, dafinul este întrebuinţat ca remediu în medicina naturistă, iar frunzele tari, ovale şi plăcut aromate se folosesc ca şi condiment în bucătărie.

Din frunzele dafinului se extrage un ulei esenţial, iar fructele produc untul de dafin. Frunzele conţin până la 3% ulei esenţial, care este alcătuit în cea mai mare parte din cineol (până la 70%). Acesta se găseşte în fructe, care mai conţin şi acid lauric, acid oleic, acid palmitic şi acid linoleic. Frunzele constituie un antiseptic intestinal şi sunt bogate în vitamina A şi C, complexul B de vitamine, dar şi acid folic, potasiu, calciu, magneziu, seleniu sau zinc. Uleiul din arborele de dafin are proprietăţi antiseptice, antifungice şi stimulatoare.

Intern, dafinul este indicat în: indigestii, balonări, răceală şi gripă, laringite, stomatite, bronşite, astm şi tuse, febră, sinuzite, reumatism, viroze respiratorii, vomă, afecţiuni renale şi hepatice,  diabet zaharat, imunitate scăzută, psoriazis, anorexie, depresie, nervozitate, cancer la gât şi esofag, etc.

Extern: artrite, crampe musculare, entorse, dureri reumatice, vânătăi, inflamaţii, boli de piele, hemoroizi, transpiraţia picioarelor. Dafinul este folosit şi în creme, geluri, pastile sau şampoane.

Precauţii: Folosite în cantităţi mari, frunzele de dafin produc vomă.