Un studiu efectuat de oamenii de ştiinţă din Findlanda care au comparat trăsăturile feţelor soţilor participanţilor la studiu cu cele ale părinţilor acestora, a relevat faptul că soţii femeilor nu semănau deloc cu taţii acestora, în timp ce bărbaţii tind să ajungă să formeze un cuplu cu femei care semănau semnificativ cu mamele lor.

 

 

Potrivit psihologului Urszula Marcinkowska de la Universitatea din Turku, evoluţia şi selecţia naturală au fost cele care au programat oamenii să caute parteneri care provin de acelaşi grup de specie ca ei, notează Women’s Health Mag.

Ţinând cont că din fragedă pruncie primul şi cel mai apropiat contact pe care îl au bărbaţii este cel cu mamele lor, acestea devin şabloanele care îi ghidează pe ei în căutarea unei partenere de viaţă.

Taţii, indiferent de cât de implicaţi sunt în viaţa fetelor lor, pur şi simplu nu reuşesc să îşi lase amprenta asupra acestora într-un mod similar, aşa că fiicele nu caută în viitorii parteneri de viaţă trăsături pe care să le recunoască de la părintele lor.