Dracila este un arbust foarte spinos, cu o înălţime de până la trei metri. Este cultivată și ca arbust ornamental sau este folosită la realizarea gardurilor vii datorită spinilor şi aspectului.

Pentru uz medicinal se recoltează fructele, frunzele, coaja, rădăcinile și florile din care se prepară infuzie, tincturi, extracte, sirop. Fructele sunt folosite și în alimentaţie, fiind bune pentru dulceaţă.

 

Planta (scoarţa) conţine numeroşi alcaloizi ca berberina, oxiacantina, berbamina, palmatina, iotrorizina, vitamina C, răşini şi taninuri. Are proprietăţi coleretice, colagoge, stomahice, febrifuge, vaso-dilatatoare şi hipotensive, citostatice, hemostatice, diuretice, antispastice. Berberina din compoziţia sa induce autodistrugerea celulelor leucemice umane, inhibă tumorile de piele şi ale creierului.

Preparatele pe bază de dracilă acţionează benefic în cazul afecţiunilor hepato-biliare (este recomandată în caz de calculi, deoarece are un efect puternic antiinflamator asupra ficatului, vezicii biliare, rinichilor şi vezicii urinare), a icterului, a metroragiilor, a stomatitei, gingivitei, gutei, herpesului, reumatismului, hemoroizilor şi a tuberculozei. Dracila este şi un agent de regularizare a activităţii gastrointestinale, fiind un bun laxativ și un diuretic eficient. Are rol adjuvant în stările de epuizare acută sau cronică şi îmbunătăţeşte circulaţia sângelui.

Depăşirea dozelor recomandate poate da senzaţie de greaţă, vărsături.