Într-un articol publicat în British Columbia Medical Journal, Bill Miller, un medic care lucrează în calitate de consultant ştiinţific în cadrul companiei OmniBiome Therapeutics, explică fenomenul atracţiei erotice printr-o teorie surprinzătoare: microorganismele din corpul nostru joacă un rol esenţial în acest process, scrie Fox News.

În interiorul şi pe corpul uman trăiesc diverse microorganisme (bacterii, virusuri, ciuperci microscopice), care alcătuiesc microbiomul organismului. Potrivit lui Miller, aceste microorganisme, care sunt de zece ori mai numeroase decât celulele corpului uman, ne influenţează semnificativ starea de sănătate, influenţând apecte precum funcţionarea sistemului imunitar, predispoziţia la obezitate, diabet şi alte afecţiuni, dar şi starea de spirit şi comportamentul.

Cercetările din ultimii ani s-au axat în special pe microbiomul intestinal, care îndeplineşte un rol vital în corpul uman: este implicat nu doar în digestia alimentelor, ci şi în producţia anumitor vitamine, a unor neurotransmiţători, a unor substanţe implicate în funcţia imunitară şi nu numai. Bill Miller este de părere că aceste microorganisme ar putea influenţa nu numai răspunsul emoţional la stres şi înclinaţia spre depresie, ci şi „potrivirea” în cuplu.

De exemplu, în timpul sărutului se produce un transfer de microorganisme din microbiomul cavităţii bucale a celor două persoane. Frecvenţa sărutărilor însă nu duce neapărat la creşterea atracţiei, în schimb, există anumite caracteristici ale compoziţiei microbiomului gurii, la cei doi parteneri, ce produc un efect indiferent de frecvenţa sărutărilor. Astfel, compoziţia microbiomului unei persoane o influenţează inconştient în procesul de atracţie faţă de o altă persoană.

Teoria lui Miller are puncte comune cu rezultatele surprinzătoare ale unor cercetări realizate în ultimele decenii, care relevau că atracţia dintre sexe are o bază imunologică. Specialiştii au evidenţiat, de pildă, rolul aşa-numitului complex major de histocompatibilitate (CMH), substanţe cu rol imunitar, a căror sinteză este codificată de anumite gene. În acest sens, mai multe studii au arătat că femeile tind să fie mai atrase de bărbaţi care au gene ale CMH diferite de ale lor.