Ghiocelul, “vestitorul primăverii”, este extrem de benefic pentru organismul uman, având virtuţi terapeutice.

În scop terapeutic se folosesc frunzele, tulpinile şi florile, bine uscate şi mărunţite. Bulbul ghiocelului este toxic. Pentru ingerarea internă se recomandă produsele farmaceutice, deoarece toate părţile crude ale acestei plante gingaşe au un nivel de toxicitate.

 

Din ghiocei se extrage galantamina, care, împreună cu alte substanţe, întră în componenţa medicamentelor folosite în tratamentul pentru Alzheimer, dar şi a altor forme de demenţă. Potrivit cercetătorilor, galantamina contribuie la creşterea nivelului de acetilcolină, o substanţă din creier care îmbunătăţeşte funcţiile creierului.

Infuzia de flori de ghiocei este folosită şi extern împotriva durerilor provocate de varice, iar sucul de ghiocei se foloseşte împotriva pistruilor şi a petelor inestetice care apar pe piele. Tinctura de ghiocei este indicată celor care suferă de sindromul mâinilor şi picioarelor reci.

Decoctul din ghiocei este folosit ca leac în cazul unor afecţiuni de ordin ginecologic (scurgeri vaginale rebele, candidoză, leucoree), iar apa rezultată de la fierberea ghiocelului se poate folosi pentru vindecarea reumatismului şi a spasmelor musculare.