O ceartă conjugală este suficientă pentru ca o rană să se vindece cu o zi mai târziu, iar dacă disputa este un semn al neînţelegerii cronice dintre soţi, atunci ţesuturile se regenerează şi mai lent, susţin oamenii de ştiinţă americani, relatează ziarul Rzeczpospolita, potrivit Rompres.

Sudiul cercetătorilor de la Universitatea americană din Ohio a fost realizat pe un eşantion de 42 de cupluri căsătorite. În prima etapă, oamenii de ştiinţă i-au rugat pe soţi să vorbească despre lucrurile pe care ar dori să le facă pentru ca viaţa lor să fie mai plăcută. Rezultatul a fost o discuţie prietenească şi constructivă. După două luni, în a doua etapă, perechile au fost chemate din nou la clinică, fiind rugaţi de această dată să discute despre lucrurile care nu le plac la ei. Discuţia s-a transformat într-o ceartă mai mult sau mai puţin politicoasă.

În timpul ambelor vizite, cercetătorii le-au provocat persoanelor care au participat la studiu răni minore pentru a putea urmări efectele discuţiilor asupra vindecării acestora. Rezultatul a fost încetinirea vindecării rănilor ca urmare a discuţiei în contradictoriu. După ceartă, rănile s-au vindecat cu o zi mai târziu decât după discuţia prietenească.

Cuplurile au mai fost rugate să completeze o serie de formulare întocmite de psihologi. Pe baza acestora şi a înregistrărilor discuţiilor dintre soţi, ei au stabilit în ce măsură este legat stresul de convieţuirea zilnică a perechilor. S-a dovedit că lipsa permanentă a înţelegerii între soţi are o influenţă enormă asupra rapidităţii vindecării rănilor. În căsniciile reuşite, bazate pe înţelegere, rănile s-au vindecat de două ori mai repede decât în cele în care soţii nu au o relaţie prea bună.

Oamenii de ştiinţă de la Institutul de Cercetări Medicale din Sydney, Australia, au decis să cerceteze mecanismul influenţei stresului asupra sistemul imunitar şi au concluzionat că, atunci când suntem stresaţi, nervii eliberează hormonul numit NPY în cantitate mult mai mare decât de obicei, iar acesta ajunge în sânge. În mod normal, NPY este foarte util pentru sistemul imunitar şi îndeplineşte un rol dublu – pune în funcţiune celulele care luptă împotriva intruşilor în organism şi le blochează atunci când pericolul a trecut. Atunci când suntem stresaţi şi hormonul NPY este în cantitate mare, celulele respective primesc semnalul de încetare a luptei înainte să fi învins duşmanul. De aceea, stresul dereglează sistemul imunitar, făcând ca organismul nostru să fie expus infecţiilor şi ca rănile să se vindece greu.