Mătrăguna, este o plantă perenă erbacee, înaltă până la 2 m şi face parte din familia Solanacee.

În scop terapeutic de la această plantă se folosesc frunzele şi rădăcinile. Principiile active ale acestora sunt alcaloizii cu nucleu tropanic, l-hiosciamina fiind alcaloidul principal şi belaradina cu nucleu pirolidinic. Datorită acestor alcaloizi inhibă terminaţiile nervoase parasimpatice, excită sistemul nervos central, accelerează ritmul cardiac, dilată bronhiile, diminuează secreţiile şi peristaltismul intestinal.

Planta se poate folosi în următoarele afecţiuni: hiperhidroză, spasme tonice ale intestinului, spasm piloric, în colici hepatice, enterocolite spastice, hipersecreţii digestive şi bronhice, diskinezi biliare, colite, stări de greaţă, pietre la rinichi. Sunt indicate ca antidot al pilocarpinei, eserinei şi nicotinei, precum şi în otrăvirile cu ciuperci. Rădăcina de mătrăguna ajută în tratamentul bolii Parkinson, pulberea din frunze este folosită în tratamentul astmului, iar tinctura este un bun remediu pentru afecţiunile tractului gastro-intestinal.

Toate părţile plantei sunt toxice, iar consumul ei în cantitate mare poate da efecte secundare precum delir, convulsii, blocaj respirator şi poate cauza moartea. Mătrăguna este contraindicată în cazurile de fibrilaţie atrială, glaucom, hiposecreţie gastrică, hipotonie vezicală.