Morcovul (Daucus carota) este o plantă legumicolă şi medicinală, bienală, cu proprietăţi terapeutice multiple, cu rol în combaterea unei game largi de afecţiuni.

În scop medicinal se folosesc frunzele proaspete, fructele şi rădăcina de la morcovul sălbatic sau fructele şi rădăcina de la morcovul de cultură. 

Morcovul  conţine fibre dietetice, betacaroten, vitamina C, vitamina A, vitamina B1, B2, B6, B3, vitamina K, dextroză, levuloză, săruri minerale (fier (7%), potasiu, calciu, fosfor, magneziu, arsenic, mangan, sulf, cupru, brom), aspragină, daucarină (puternic vasodilatator la nivel cerebral), pectină, proteine, lipide, glucide (6 %).

Are calităţi antianemice, hepatoprotectoare, hipotensive, antioxidante, carminative, antispastice, cicatrizante, antidiareice, laxative, depurative, diuretice, galactogoge, vermifuge, tonice, remineralizante, antianemice, imunoprotectoare, favo­ri­zează lac­ta­ția, „înti­ne­ri­tor” al țesu­tu­lui cuta­nat.

În uz intern – sub formă de suc sau  infuzie – morcovul este indicat în diaree, tulburări gastrointestinale, gastrite hipoacide, enterocolite, anemie, colibaciloză, icter, constipaţie, hipovitaminoza A, sindrom dispeptic gastric, retenţii hidrosaline, tuberculoză, bronşite, astm bronşic, astenii, dismenoree, sterilitate, lehuzie, diabet zaharat, insuficienţă hepatobiliară, litiază, arteroscreloză, boli reumatice, gută, dermatite, fatigabilitate şi oxiuroză.

Extern – sub formă de decoct, suc sau  cataplasmă – morcovul este adjuvant în rănile cutanate, arsuri, acnee, ulcere, prurit, furuncule, pecingine, degerături, crăpături. Protejează pielea faţă de agresiunea radiaţiilor ultraviolete şi facilitează bronzarea uniformă. Previne ridurile şi catifelează tenul uscat.

Nu se recomandă în caz de cataractă şi glaucom.