Păstârnacul (Pastinaca sativa) este o plantă bianuală, legumicolă care seamănă cu morcovul alb, dar are un gust dulce-picant şi este aromat precum ţelina sau rădăcina de pătrunjel.

În alimentaţie se consumă frunzele şi lăstarii tineri, dar în special rădăcina pentru aromatizarea ciorbelor şi supelor, sau ca şi garnitură. În scop terapeutic se folosesc părţile aeriene ale plantei, rădăcina şi fructele. Graţie conţinutului de zahăr, păstârnacul este folosit şi ca îndulcitor în deserturi.

Planta are acţiune diuretică, depurativă, antioxidantă, tonică, antireumatismală, antipiretică, antitoxică, emenagogă, sedativă şi stomahică. Se recomandă în curele de slăbire deoarece ajută la controlul apetitului şi greutăţii, contra anemiei şi asteniei, cât şi persoanelor aflate în perioada de convalescenţă.

Păstârnacul este bogat în vitaminele din grupul B, provitamina A, vitamina C, săruri de potasiu, mangan, magneziu, fosfor, iod, brom, hidraţi de carbon, proteine, fibre alimentare, uleiuri volatile, zaharuri, amidon, nichel, inulină, fapt pentru care este utilizat ca remediu natural în tratamentul unor diverse afecţiuni.

O sută de grame de păstârnac conţin 30% din doza zilnică de vitamina C şi K, vitamine extrem de importante pentru sistemul imunitar, ţesutul conjunctiv, sănătatea cardiovasculară, a oaselor şi a gingiilor. Această legumă mai conţine aproximativ o treime din cantitatea de fibre zilnic recomandată, fiind indicată în protejarea împotriva diferitelor tipuri de cancer, obezitate și diabet (reglează glicemia), dar şi pentru reducerea nivelului de colesterolul din sânge.

Păstârnacul curăţă sângele, echilibrează sistemul nervos, este un excelent drenor al ficatului şi rinichilor, tonic pentru inimă şi plămâni, reglează digestia, creşte apetitul, are efect afrodiziac, reglează ciclul menstrual, este indicat în tratamentul afecţiunilor cardiace şi în nevroze, dar şi în cazuri de epuizare fizică.