Roiniţa (Melissa officinalis) este o plantă ierboasă care se mai numeşte alămâiţă, buruiana-stupului, busuiocul-stupului, iarba-albinelor, melisă, roişte, etc. De la roiniţă se folosesc frunzele (Folium Melissae).

Planta conţine ulei volatil, flavonoizi, taninuri, principii amare, răşini, pectine, acid succinic, acid cafeic, acid rozmarinic, acid ursolic şi acid oleanolic, iar principiile sale active conferă preparatelor medicinale din roiniţă acţiune spasmolitică, sedativă şi favorizează instalarea somnului.

În medicina tradiţională se întrebuinţează ca remediu pentru reglarea psiho-emoţională, calmarea colicilor stomacale şi intestinale, normalizarea funcţiei cardiace şi ameliorarea proceselor cognitive, în meteorism abdominal, în stările de distonie neuro-vegetativă, în boli de nutriţie, boli ale aparatului respirator, boli endocrine.

Cea mai importantă categorie de efecte ale roiniţei sunt cele asupra sistemului nervos, având proprietatea de a fi un excelent calmant nervos, fiind recomandată contra durerilor de cap care apar pe fond de stres şi de suprasolicitare, contra insomniei, contra tulburărilor digestive care apar pe fond nervos. De asemenea, este extrem de utilă în tratarea unor tulburări cum ar fi depresia, anorexia psihică, atacurile de panică.

Roiniţa este considerată un remediu important şi în tratarea şi vindecarea colitei de fermentaţie, colonului iritabil şi a colonului spastic, precum şi a enteritei, având capacitatea de a înhiba dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentaţie în colon, de a combate spasmele, de a diminua inflamaţia. Planta calmează stările de vomă, în special la femeile gravide, măreşte secreţia biliară, înlătură diareea, stimulează lipsa poftei de mâncare, vindecă rănile (sub formă de băi, deoarece roiniţa are un efect cicatrizant şi antiseptic).