Salcâmul este un arbore cultivat pentru fixarea dunelor de nisip, precum şi ca plantă meliferă de către api­cultori. Face parte din familia Leguminoase şi este folosit şi ca aliment. Creşte până la 30 m înălţime şi are ramurile prevăzute cu spini.

În scop terapeutic se utilizează florile, frunzele şi scoarţa. Florile conţin tanin, glucide, ulei volatil, mucilag, acid organic clorogenic, acid organic cafeic şi se folosesc sub formă de pulbere, tinctură, vin sau infuzie.

Salcâmul este util în cazul următoarele afecţiuni: astm, constipaţie, dureri reumatice şi de dinţi, insomnii, tulburări de memorie, leucoree, migrene, nevralgii, răceli, tuberculoză pulmonară. Conţine ulei volatil, precum şi acacină şi robinină, doi compuşi cu proprietăți antitusive excelente.

Floarea de salcâm are efect relaxant, calmant, datorită substanțelor pe care le conţine. O cură de ceai de floare de salcâm este un remediu incredibil împotriva stresului şi irascibilităţii, fără a fi nevoie să luați antidepresive sau calmante.

Datorită taninurilor din compoziţie, scoarţa este astringentă fiind utilă în hiperaciditate şi alte boli ale stomacului. Are şi acţiune purgativă, antispastică şi antiulceroasă gastrică.

Seminţele, coaja şi rădăcinile sunt toxice, de­oarece conţin multă robină (o substanţă toxică). Utilizarea lor neavizată de medic trebuie evitată deoarece poate determina colici abdominale, diaree, apatie, vomă, deshidratare şi tulburări circulatorii. Florile nu au efecte adverse.