Schinelul (Cnicus benedictus) este o plantă medicinală din familia Compozitelor, care seamănă cu șofranul de cultură.

În scop terapeutic, de la schinel se foloseşte tot ce înseamnă parte aeriană: tulpini, frunze, inflorescenţe şi lăstari tineri. Schinelul se consumă sub formă de infuzie, decoct, tinctură, extract, pilule.

Această plantă conţine substanţe amare (benedictina), lactonă amară (cnicina), glicozide, flavonozide, fitosterine, taninuri, acizi rezinici, acid nicotinic, mucilagii, ulei gras, ulei eteric, vitamina B1, săruri minerale (K, Ca, Mg).

Este stimulent al sistemului nervos, sedativ în dureri reumatismale, depurativ, diuretic, febrifug, sudorific, antiseptic, dezinfectant, antifungic, antibiotic, trofic, antiputrid şi cicatrizant.

Întrebuinţări. Preparatele medicinale obţinute din schinel au calităţi antiinflamatoare şi bactericide, sunt tonice și repară ţesuturile pe care sunt aplicate, fiind recomandate în tratamentul degerăturilor, ulceraţiilor, arsurilor.

Infuzia de schinel reglează activitatea gastro-intestinală, stimulând secreţiile gastrice (inclusiv aciditatea gastrică), precum și pofta de mâncare.

Este recomandat în reumatism, anorexie, boli de ficat, boli ale căilor respiratorii, edeme, hidropizie, guturai rebel, oboseală generală, viermi intestinali.