Vâscul este o plantă semiparazită, care creşte pe tulpinile plantei gazde. În medicina naturistă se folosesc doar frunzele, bobiţele fiind considerate toxice.

Potrivit tradiţiei, de Crăciun şi de Anul Nou, vâscul se pune la uşi şi ferestre deoarece aduce noroc, spor în casă, apără gospodăria de lucruri necurate şi alungă bolile, fiind totodată un simbol al ospitalităţii şi prieteniei.

Planta are o compoziţie chimică variată şi foarte activă. Dintre compuşii chimici ai vâscului, pot fi amintiţi: acetilcolina (cu efect antiseptic), acidul oleanolic (imunostimulator), vitaminele C şi E etc, minerale, aminoacizi liberi.

Preparatele fitoterapeutice pe bază de vâsc au acţiune vasodilatatoare, hipotensivă şi bradicardiantă, efect cardiotonic, antispasmotic, acţiune antitumorală, hemostatică.

Vâscul este indicat în ateroscleroză, accidente vasculare, afecţiuni cardiace, ischemie cardiacă, tumori, astm, tuse, sughiţuri persistente, vârtejuri în urechi, epilepsie, convulsii, nevralgie, paralizie, isterie, spasme, impotenţă, sterilitate, afecţiuni ale prostatei, hemoragii diverse, tulburări cauzate de hipertensiune, sciatică, dureri reumatice, vindecarea tumorilor.

Vâscul întăreşte sistemul imunitar, este eficient în dereglările hormonale şi diabet, reglând nivelul glicemiei, ajută în neplăcerile digestive, precum ulcer, dar şi balonare, sprijină buna funcţionare a ficatului.

Conform fitoterapeuţilor, vâscul crescut în plop, păr, mesteacăn, tei, nuc, salcie este foarte toxic. Planta este contraindicată hipotensivilor şi persoanelor cu anghină pectorală. Se recomandă consultarea medicului înainte de începerea oricărui tratament cu vâsc.